Jar - Liviu Rebreanu

Descriere

… Istovirea fizică o apăsa ca o povară. Începu să se dezbrace. Se trudi mult până să-și descheie rochia și totuși nu se enerva deloc, ca alteori. O scoase cu băgare de seamă, să nu agațe vreo copcă, și o așeză binișor pe speteaza unui scaun, să nu se șifoneze. n Rămasă numai într-un combinezon de mătase, o cuprinse frigul, își strânse o clipă brațele peste sânii goi, zgribulită, ca și când ar fi uitat ce făcea. Numai când privirea, rătăcind fără țintă, zări pe pat cămașa de noapte albă, se dumir...